Deoarece problema pomenirii pruncilor morți nebotezați ridică multe întrebări pentru oamenii ce nu cunosc bine învățătura Bisericii, eu vreau să vă pun la suflet câte ceva despre această nelămurire.
Dragostea faţa de cei plecaţi din lumea aceasta spre veşnicie este firească şi cultul morţilor este foarte dezvoltat în Biserica Ortodoxă. Acest lucru este susţinut de nenumăratele momente de pomenire a morţilor, precum şi de mulţimea pomelnicelor ce sunt aduse spre pomenire la Sfânta Liturghie, ca de pildă şi la alte slujbe din biserică. Dar, ca aproape în orice manifestare a credinţei şi în această problemă au apărut tot felul de inovaţii.
Tocmai de aceea voi încerca să răspund la întrebarea: e corect şi trebuie să ne rugăm pentru copiii morţi – din diferite cauze – dar nebotezaţi? Bineînţeles că în această categorie intră şi copiii avortaţi, deci voi explica punctul de vedere oficial şi în legătură cu aceştia. Pentru aceasta, voi lua ca sprijin cartea ,,Tradiţie şi înnoire în slujirea liturgică” a părintelui profesor dr. Nicolae D. Necula, precum şi diverse păreri postate pe internet pe aceeaşi temă.
Trebuie să precizez că, în pomelnice, creștinii noștri scriu: ,,X mort nebotezat”, ,,copii din lume fără nume” sau ,,pentru copiii şi pruncii avortaţi”, iar în unele părţi ale ţării se foloseşte şi formula: ,,pentru scoaterea la lumină a pruncilor avortaţi”. Pentru a nu exista nicio posibilitate de înţelegere greşită, amintesc de la început că asemenea formule de pomenire sunt greşite în totalitate, nu există nicio îndrumare şi nicio rânduială bisericească, aşa cum nu există niciun argument doctrinar, canonic sau liturgic, pentru o asemenea practică.
Cei care trec pe pomelnic un nume pe care ar fi dorit să-l dea copilului, greșesc, pentru că nu putem da nume cuiva care încă nu s-a botezat. Copiii morţi şi nebotezaţi nu pot fi consideraţi membri ai Bisericii, chiar dacă părinţii lor sunt creştini. Calitatea de membru deplin al Bisericii lui Hristos se dobândeşte în urma administrării tainelor de iniţiere: Sfântul Botez, Sfânta Mirungere și Sfânta Împărtăşanie. Chiar dacă în tradiţia noastră, unui copil i se dă numele înainte de botez, la vârsta de opt zile, atunci când preotul citeşte rugăciunea de punere a numelui, doar prin Sfântul Botez copilul devine membru cu drepturi depline al Bisericii. Prin faptul că dăm nume unui copil avortat, nu rezolvăm starea lui din lumea cealaltă, iar cei ce recomandă aşa ceva sunt împotriva învăţăturii ortodoxe.
Pr. Petru BERBENTIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 62 din 11 martie
