Desfăşurarea evenimentelor a mers în continuare în favoarea organizării pelerinajului la Seleuş. Dintr-o scrisoare semnată de protopopul Vârşeţului, Traian Oprea, la care a fost adăugată şi semnătura protopopului Panciovei, Ioan Murgu, din 20 august 1936, aflăm că credincioşii sunt chemaţi la pelerinajul de la Srediştea Mică, prevăzut pentru data de 29 august şi având arhiereasca binecuvântare a Episcopului Vasile din 18 august, nr. 4909 B ex. 1936.
În aceeaşi zi însă, arhipăstorul de la Caransebeş prin decizia nr. 5138 B. ex 1936, „a împărtăşit binecuvântarea arh. în scopul aranjării pelerinajului la izvorul din hotarul comunei Seleuş proiectat pe ziua de 29 l.c.” Prin urmare, episcopul a aprobat desfăşurarea ambelor pelerinaje din Banatul sârbesc pentru data de 29 august. Preoţimea însă a adus o altă hotărâre: „Cum la noi se impune o «unitate», ca toţi să fim una, cine este chemat a statuii unitatea decât biserica, care ne unifică de veacuri. De aceea unul trebue să cedeze, am cedat noi (cei din protopopiatul Vârşeţului – MM), punând pelerinajul de la Srediştea Mică – ca unitari să ne manifestăm toţi simţămintele religioase – în 29 August la Seleuş şi la 14 Septemvrie a.c. la mănăstirea veche din Srediştea Mică, unde vom găsi isvorul sufletesc, din carele s-au adăpat în trecut strămoşii şi părinţii noştri. Deci să nu ne divizăm, ci prin unitate să ridicăm şi conservăm cele moştenite de la străbuni”.
Începând cu anul 1936, ambele pelerinaje se desfăşurau cu regularitate în fiecare an – cel de la Seleuş la praznicul Tăierii Capului Sf. Ioan Botezătorul pe 29 august, iar cel de la Srediştea Mică pe 13-14 septembrie – la Înălţarea Sfintei Cruci (Ziua Crucii). La Seleuş, se deplasau pelerinii din localităţile din zona Panciovei şi a Becicherecului Mare, iar la Srediştea Mică – cei din împrejurimile Vârşeţului. Despre ambele relata în continuare, cu regularitate, presa în limba română din Iugoslavia interbelică. La adresa oficiilor parohiale soseau scrisori circulare şi decizii referitoare la cele două pelerinaje, urmând ca preoţii să anunţe credincioşilor evenimentele la Sf. Liturghie în biserică şi să organizeze plecarea pelerinilor spre destinaţie, unde „se vor ceti rugăciuni după trebuinţele sufleteşti ale credincioşilor, făcându-se şi Taina sfântului Maslu, iar cei pregătiţi se vor spovedi şi cumineca”.
Dr. Mircea MĂRAN, istoric
Articolul integral îl puteți citi în numărul 39 din 30 septembrie
