Pentru a face orice concluzii, mai ales cele legate de procese și evenimente istorice, este necesar să se cunoască și să se țină cont de un context istoric mai larg, pe baza metodologiei adecvate. În caz contrar, produsul final al acestui act ar reprezenta plasarea de date și informații pseudoistorice (neștiințifice) care provoacă daune enorme nu numai științei, ci și identității unei națiuni și nu numai.
Înainte de a vorbi despre istoria numelor țărilor România și Serbia, este necesar a spune pe scurt ceva despre problemele actule ale utilizării abuzive a științei în scopuri politice și ideologice. Tratând această problemă, s-a observat că persoanele care abordează informații pseudoștiințifice, mai presus de toate, au scopul de a provoca o confuzie și mai mare în rândul populației din estul Serbiei, abuzând de lipsa de informare a românilor (în sârbă vlahi) despre propria lor istorie, cultură, limbă și origine. Pericolul promovării și răspândirii informațiilor false este alarmant, în primul rând, pentru că acestea sunt transmise cu viteză mare prin numeroasele platforme (televiziune, canale YouTube, rețele sociale, site-uri web etc.) graţie tehnologiilor moderne, având o rază largă de transmisiune și putere enormă de a influența atitudinea opiniei publice, adică, informarea în masă. La fel, este și cazul, după cum s-a menționat deja, plasarea de pseudoistorice (istorie falsă) și idei pseudolingvistice (limbaj fals), informații și teorii despre români (în sârbă vlahi) de pe teritoriul Serbiei de Est, cu imperativul politic al separării lor de contextul etnic, cultural și lingvistic românesc și formarea unei noi identități false. Ca și în cazul altor tipuri de manipulare și abuz, un anumit cerc de oameni, care au ca scop promovarea unei idei pseudoistorice sau interpretarea unui anumit proces istoric şi eveniment în mod greșit, în primul rând, el formează un cadru de definire a subiectului pe care-l dorește să-l promoveze. În formarea unei platforme pseudoistorice, creatorii săi mizează pe neștiință şi neinformarea opiniei publice, ceea ce lasă loc diferitelor tipuri de manipulare. În cazul românilor/vlahilor din Serbia de Est, aceste pseudoidei au fost formulate în câteva propoziții simple: „Vlahii nu sunt români. Vlahii sunt strămoșii românilor. Vlahia este mai bătrână decât ţara România”. După construirea concluziilor care vor servi obiectivului dat, în jurul acestora informațiile sunt grupate sistematic (deseori smulgându-le dintr-un context mai larg), care par logice și științifice pentru laici, și care susțin „validitatea” acestor concluzii. Sursa informației devine, cel mai adesea, site-uri disputate și discutabile, canale de Youtube (ale căror nume nu le vom aminti, pentru a nu le face publicitate) sau studii „profesionale”. În eventualitatea în care părți din texte științifice sunt citate, sunt interpretate greșit. La specificarea datelor se pune accent pe datele necunoscute din „istoria interzisă”, bazându-se pe teorie conspiraţională, cu scopul de a nega şi relativiza faptele stabilite pe baza principiilor metodologiei științifice. Pentru a da importanță proiectului și a-l prezenta riguros științific, atunci când scriu „negaționiştii” folosesc terminologia profesională, aplicate selectiv denumirilor științifice individuale.
dr. Dragan M. Stojanjelović
integral îl puteți citi în numărul 41 din 8 octombrie