În calendarul nostru creștin ortodox, data de 26 octombrie ne aduce înaintea ochilor noştri sufleteşti, icoana cea purtătoare de lumină a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir.
Tocmai de aceea m-am gândit să vă ofer câteva învățături despre acest mare mucenic creștin. Tot ce știm despre el este cuprins în Sinaxar, adică în scrierea care cuprinde pe scurt viețile sfinților. Conform acestor sinaxare ale Bisericii, precum şi din imnografie, aflăm că Dimitrie a fost fiul unui dregător creştin, conducător al cetăţii Tesalonicului, el însuşi ocupând un important post în armata romană a vremii.
Cu toate că a avut funcție importantă în lumea păgână, Dimitrie şi-a mărturisit încă din anii tinereții credinţa, arătându-se în toate vrednic şi înţelept. Această mărturisire i-a atras reproşurile împăratului păgân Maximian de foarte multe ori şi în cele din urmă a fost aruncat în temniţă şi condamnat la moarte. Cu vremea, moştele sfântului au izvorât mir şi au săvârşit nenumărate minuni, fiind păstrate până astăzi în bazilica ridicată pe locul pătimirii sale din Tesalonic, oraş ce stă sub ocrotirea sa.
Cercetătorii noi (J. Zeiller, Ştefan Lupşa, Mircea Păcurariu, Ene Branişte şi alţii) au arătat că de fapt Sfântul Dimitrie nu a fost altul decât diaconul Episcopului Irineu de Sirmium şi a suferit moarte martirică la 9 aprilie 304 d.Hr., la câteva zile după moartea învăţătorului său, fiind ucis cu suliţa. Datorită minunilor săvârşite de moaştele sfântului, prefectul Leonţiu al Iliricului a zidit în cinstea acestuia două biserici, una în Tesalonic, unde le-a şi aşezat la 26 octombrie 413 d.Hr., şi alta în Sirmium, oraş căruia slavii i-au zis Mitroviţa, după numele său. Deşi suntem puşi în faţa unei duble variante biografice, suntem chemaţi totuşi, ca prin ochii credinţei să depăşim această aparentă dilemă şi să cinstim pe cel pentru care Hristos a fost totul.
Pr. Petru BERBENTIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 42 din 21 octombrie
