Simion Gașpăr, apicultor și fost mecanic din Vârșeț, chiar și la venerabila vârstă de 82 de ani, manifestă mai multă vitalitate și energie decât un tânăr de 30 de ani.
Pasiunea pentru apicultură, care astăzi s-a transformat într-o afacere de succes, a început acum 60 de ani. Pe parcurs, în afacere s-au implicat și soția sa, Maria, alături de fiul lor, Marin, și nora Tereza. Împreună, ei au deținut și s-au îngrijit de aproximativ 130 de familii de albine, adică 130 de stupi. Această afacere de familie produce miere de livadă, miere de salcâm, miere de tei, propolis, precum și miere combinată cu diferite ingrediente benefice pentru sănătate, cum ar fi ghimbirul, rozmarinul și alte plante. Când vine vorba de miere și apicultură, stuparul, originar din Coștei, poate vorbi cu entuziasm ore în șir.
La începutul anilor `60, după ce m-am căsătorit, încă fiind la Coştei, am primit cadou un stup cu albine. În lumea albinelor m-a introdus Mărioara Iencea, ea fiind pe atunci un apicultor cu mare experienţă. Anul care a urmat am procurat încă patru stupi şi două haine pentru apicultori, lucrând la ele împreună cu soţia Maria. Însă, am dat de primul obstacol, s-a roit un stup şi eu nu ştiam cum să procedez. M-am adresat pentru ajutor domnului Ion Rotariu Cordân, pe atunci şi el, dar şi mulţi alţi consăteni au fost apicultori.
A luat cu el ,,cotăriţa” specializată de prins roiuri, şi la faţa locului mi-a dat să o ţin, el urcându-se în copac să desprindă roiul de creangă. Era cald, aveam pantaloni scurţi şi o cămaşă. Pe cap am avut masca pentru protecţie. Scuturând creanga, roiul a căzut, însă doar parţial în ,,cotăriţă”, restul de roi a căzut în cămaşă răspândindu-se pe tot corpul. Domnul Cordân a încremenit de frică, însă nici o albină nu m-a muşcat, un semn bun că mă voi ocupa cu apicultura mult mai serios. Aşa am prins primul roi.
Teodora SMOLEAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 9 din 2 martie