Revista ,,Lumina” a fost și rămâne un bastion al literaturii și culturii transfrontaliere, iar sub coordonarea dumneavoastră, timp de un sfert de secol, a cunoscut o dezvoltare semnificativă. Privind în urmă, care considerați că sunt cele mai importante contribuții pe care le-a avut în promovarea scriitorilor și a valorilor culturale?
Mulțumesc pentru calificativul – semnificativ. Observ că această constatare rezultă de pe marginea a 100 de volume redactate ale revistei „Lumina”, a 36 de volume de carte rară ale unor autori contemporani în „Colecția Lumina” sau a celor 40 de „Lumina – fascicule” dedicate multor fenomene, unor eminente personalități sau unor proiecte de carte în devenire. Iată, întâmplător ultima fasciculă din 2020 a fost dedicată lui Mihai Eminescu la 170 de ani de la naștere, urmând ca Bibliografia Eminescu axată pe „Lumina” 1947-2025 să apară anul acesta la Editura „Libertatea”.
Firește, un alt element semnificativ ar putea să fie chipurile de bronz ale lui Eminescu și Vasko Popa pe plăcile evocative de la intrare cu care am și fortificat Casa „Libertatea” dar și tristețea mea – că placa de bronz „Lumina” de vreo 30 kg a fost furată și concomitent cu bucuria că după noua placă „Lumina” de marmură, sponsorizată de europarlamentara Maria Grapini, s-au adăugat și altele de marmură în contextul aniversării octogenare a Casei, apoi „Sala cu portrete”, cele peste zece colocvii internaționale sau momente omagiale… M-ați îndemnat să privesc în urmă și să-mi amintesc măcar fugitiv de câte ceva. Și este bine, pentru că mulți români de la noi nu vor să fie atenți și generoși în aprecierea succesului celuilalt. De regulă ne facem „proști”, cum preferă să spună lumea noastră de rând, astfel că intenționat unii nu vor să vadă performanțele celuilalt. Nu este greu de a limpezi lucrurile. Este o slăbiciune a noastră ca urmare a manierelor patriarhale. Dar cine știe, poate că sociología culturii va reuși să aducă lămuriri.
Eu m-am format în tinerețe în comuna Alibunar, când presa din Belgrad scria în ziarele iugoslave despre faptul că satul nu mai este provincie și generațiile care sunt în viață pot mărturisi și face o comparație cu tristețea din satele noastre de astăzi!
Când este vorba de literatură, am încercat să evităm căderea în provincialism și să ancorăm revista în contextul românesc și transfrontalier, intercultural și chiar multicultural, cu cea mai bună lumină „producătoare de catharsis”. Dar pentru a izbuti să faci, după cum scria prof. dr. Ion Pachia Tatomirescu, „una din cele mai bune reviste de cultură / literatură în spațiul vlahofoniei” era nevoie și de o „admirabilă diplomație culturală” pe care mi-a atribuit-o, cu ajutorul căreia să demonstrezi Europei că Provincia, atunci când omul iese din arealul greșelilor, poate „să bată Centrul din punct de vedere valoric-estetic”. Sper că „Lumina” s-a dovedit a fi și o minunată grădină din Valea Dunării de Mijloc. Justific aceasta cu recunoștințele primite: „Scânteia culturii” (Novi Sad, 1998), Premiul „Podul lui Traian” (Uzdin, 1998), Premiul presei la Salonul Internațional de Carte Românească (Iași, 2002), Premiul „Pamfil Șeicaru” (Orșova, 2002), Premiul „Eminescu” pentru literatură (Drobeta Turnu Severin 2002, 2005), Revista anului la Salonul Internațional de Carte Românească (Iași, 2002, 2006), până la Decorația Președintelui României „Ordinul cultural în grad de ofițer, Categoria F, Promovarea culturii – pe care din păcate nici nu am văzut-o.
Spun acestea pentru că viitorii exegeți care vor analiza atent lucrurile vor deduce că multe din grădina noastră, gândite pentru cultura și spiritualitatea românească s-au profilat, de exemplu, în temelia unor antologii apărute în străinătate, multe din manierele noastre au devenit și practica altora, așa cum și multe contribuții extraordinare ale altora, unele exclusive, s-au reliefat în paginile revistei noastre.
Putem la fel deduce că din 2006 și din momentul când am dedus că revista „Lumina”, de fapt, depășește spațiul nostru strâmt, atribuindu-i dimensiunea transfrontalieră, maniera noastră s-a extins incredibil de repede în reprofilarea altora. Prof. dr. Viorel Roman, o personalitate europeană – consilier academic pe viață la Universitatea din Bremen, ținea să spună: „Apariția «Luminii» într-o nouă formă este o sărbătoate pentru toată intelectualitatea bănățeană… «Lumina» care-i încălzește pe bănățeni astăzi, străpunge granițele și se va articula în Europa într-o formă până acum necunoscută. «Lumina» într-o formă nouă, mai elegantă, mai pretențioasă decât cea veche… surprinde și marchează noi pietre de hotar după 60 de ani”. Firește, aici s-ar putea încadra și alte contribuții de promovare a scriitorilor și valorilor culturale.
E bine, după o scurtă perioadă de scepticism, în ultima vreme sunt cu sufletul tot mai împăcat pentru că văd intențiile unora din generația mai tânără de a nu uita trecutul și predecesorii. Aceasta este foarte important, pentru că avem deja o istorie.
Mariana STRATULAT
Articolul integral îl puteți citi în numărul 48 din 29 noiembrie 2025
