Cuvântul ca punte între oameni, memoria ca nemurire a clipelor

Dragan Stojanjelović, este o personalitate complexă a spațiului academic și cultural sârbo-român, cu o formare solidă și o activitate profesională desfășurată la intersecția dintre știință, educație, spiritualitate și cercetare identitară.

Este absolvent al Facultăţii de Științe Naturale și Matematică a Universității din Novi Sad, unde a urmat specializarea – profesor de geografie. Și-a aprofundat formarea prin studii doctorale la Universitatea de Vest din Timișoara, consolidând astfel o perspectivă academică transfrontalieră.
În plan profesional, activitatea sa se remarcă printr-o diversitate rar întâlnită: între 2002 și 2005 a activat ca misionar al Bisericii Ortodoxe în cadrul Institutului de Oncologie, Pulmologie și Cardiologie din Sremska Kamenica, iar ulterior a desfășurat o amplă carieră didactică la Novi Sad, predând geografie și religie în mai multe instituții de învățământ – de la școli elementare la licee de prestigiu, precum „Jovan Jovanović Zmaj”.

Dincolo de activitatea pedagogică, Dragan Stojanjelović s-a afirmat ca cercetător și promotor cultural, colaborând cu Institutul de Balcanologie al Academiei Sârbe de Științe și Arte din Belgrad și participând, timp de peste un deceniu, la conferințe și mese rotunde dedicate păstrării identității românilor din Serbia de Răsărit. Este, de asemenea, implicat în numeroase manifestări științifice și culturale, inclusiv „Memorialul Radu Flora”, precum și în proiecte media și emisiuni radio-televizate dedicate istoriei și culturii balcanice.

În ultimii ani, este colaborator fidel al săptămânalului „Libertatea”, unde redactează pagina „Tradiții” și aduce cititorilor obiceiuri interesante și autentice din Serbia de Răsărit, contribuind astfel la păstrarea și promovarea patrimoniului cultural local.

Activitatea sa editorială și de cercetare este deosebit de bogată, incluzând lucrări despre credințele populare, creștinismul timpuriu în Balcani, identitatea românilor din spațiul carpatic sârbesc, precum și studii comparative de antropologie culturală și religioasă publicate în reviste și volume de specialitate din Serbia, România și spațiul internațional. Este coautor al volumelor „Pră valea căluțului I” și „Pră valea căluțului II”, lucrări de referință pentru cultura românilor din Serbia de Răsărit, dar și inițiator sau coorganizator al unor festivaluri dedicate românilor uitați din diaspora balcanică.

Pentru început, v-aș ruga să ne vorbiți despre copilăria dumneavoastră în Žagubica. În ce mediu ați crescut și ce amintiri considerați că v-au format ca om?

Copilăria și tinerețea mea, până la plecarea în armată în anul 1991 și studiile ulterioare la Novi Sad, sunt indisolubil legate de localitatea mea natală, Žagubica. Acolo am absolvit școala generală și gimnaziul, profilul colaborator în științele naturii – echivalentul profilului real (matematică-informatică) de astăzi. Și acum, când vorbesc despre acea vreme, mă cuprind emoții puternice. A fost o perioadă cu adevărat prețioasă a vieții mele, nu doar datorită lipsei de griji specifice copilăriei, ci datorită frumuseții de a trăi într-un mediu sănătos și intact, așa cum este acest orășel de la însuși izvorul râului Mlava, așezat în inima regiunii Homolje și în îmbrățișarea Serbiei carpatice.

În timp ce invoc amintirile din inima Homoljei, în fața ochilor îmi apar pantele împădurite ale munților Homolje și ale muntelui Beljanica, în al căror pântece, așa cum am spus, a luat naștere locul meu natal. Deseori mă întorc cu gândul la liniștea profundă, de culoarea turcoazului, a izvorului Mlavei – un izvor carstic de tip vauclusian, adânc și generos, de care sunt legate numeroase legende și povești și unde se practică și astăzi obiceiuri din cultul morților. Îmi amintesc de plecările la sălașul nostru de la munte; copii fiind, petreceam ore întregi lângă pârâurile de cristal, construind baraje, scăldându-ne și prinzând raci de râu.

Mariana STRATULAT

Articolul integral îl puteți citi în numărul din 13 iunie 2026