Diaspora românească reprezintă una dintre cele mai importante resurse de promovare a culturii naționale dincolo de granițele țării. În contextul globalizării și al intensificării fenomenelor migratorii, comunitățile românești din străinătate au devenit adevărate centre de iradiere culturală, contribuind la păstrarea identității naționale și la valorificarea patrimoniului spiritual românesc.
Promotor important, diaspora devine un pilon pentru păstrarea identității culturale, a limbii și literaturii române, dar și pentru construcția unor punți culturale între țara noastră și alte țări. Păstrarea limbii și a tradițiilor, transmiterea acestor valori culturale generațiilor tinere este o dovadă de patriotism, de iubire și respect față de țara în care te-ai născut. Proiectele dedicate copiilor și tinerilor din diaspora fixează/amplifică sentimentul de apartenență națională. Contribuția diasporei la promovarea culturii române se concretizează prin operele pe care membrii diasporei le realizează (literatură în limba maternă, muzică, pictură, televiziune, folclor). De asemenea prin organizarea de activități culturale în țările de adopție (antologii literare, spectacole, expoziții).
Un rol foarte important în realizarea acestor evenimente îl au autoritățile locale, dar și asociațiile și federațiile care sprijină activitățile culturale, educaționale și sociale. Cu ajutorul lor diaspora se poate afirma – contribuind deplin la promovarea valorilor culturale românești. Astfel, experiența emigrării devine resursă strategică pentru identitatea și vizibilitatea României în întreaga lume prin legăturile pe care le creează între comunitățile românești și România.
Experiențele culturale și cele existențiale din diaspora românească au contribuit esențial de-a lungul timpului – și o fac și în continuare – la dezvoltarea unui model de gândire, de sincronizare și recuperare culturală, model în care unitatea în diversitate, inclusiv cea culturală, să fie tratată în mod constructiv, cu înțelepciune și empatie.
Implicarea omului de cultură este binevenită, chiar necesară, aș spune, în momentele importante din istoria unui neam, (acum) momente în care literatura unește credințe, sprijină idei, creează modele.
Voi prezenta în continuare câteva modele de bune practici în ceea ce privește legăturile culturale pe care eu le am cu diaspora. O relației specială care a început acum mai bine de 10 ani și care continuă este cea cu comunitatea românească din Serbia; se concretizează în participări la simpozioanele internaționale din Belgrad, Panciova, Vârșeț, Coștei, dedicate publicațiilor în limba română „Libertatea” și „Lumina” unde s-au prezentat comunicări importante valorizând conceptul continuității culturale românești în Voivodina, filon identitar puternic și de viitor. La revista „Lumina” sunt și redactor și public cronici literare despre scriitori români importanți precum Vasko Popa, Slavco Almăjan, Aurora Rotariu Planianin. Am fost invitată să-mi lansez diferite cărți, poezie, proză penrtu copii, critică. Am participat în juriul Concursului Internațional „Cartea Anului Editorial, Panciova, 2025”. La Ambasada României de la Belgrad s-a prezentat Antologia multilingvă „Cele mai frumoase poezii… Doamnelor în dar”, coordonată de scriitoarea Mariana Stratulat, directoarea Casei de presă și Editură „Libertatea” din Panciova, Serbia, volum în care am avut onoarea să fiu cuprinsă alături de scriitori de limbă română din 14 țări – o diversitate de voci, stiluri și idei într-o bogăție de nuanțe, un spațiu viu al dialogului poetic. Antologia a fost tipărită cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.
Toate aceste evenimente adună voci care se exprimă într-un limbaj al memoriei și apartenenței, demonstrând că literatura/cultura rămâne unul dintre cele mai sigure moduri de a păstra identitatea vie, dincolo de timp și granițe. Participanții, scriitorii – femei și bărbați, din generații și spații culturale diferite mizează pe armonia sugestiei, una în care frumosul nu este strigat, ci trecut prin filtrul cunoașterii, al lecturilor bogate, al refinamentului intelectual.
Au trecut doar 4 zile de când m-am întors din Serbia unde am participat la Festivalul Internațional de Poezie „Vara – spațiul amintirii și al regăsirii – Coștei, Serbia”, 8 august, și încă sunt impresionată de căldura, prietenia și ospitalitatea întregii echipe care a organizat evenimentele. Trimit un gând bun poeților (din cele 11 țări) cu care m-am întâlnit în această suită de evenimente. De la Coștei a pornit acum 80 de ani, în 1946 o mișcare culturală a românilor care trăiau în Serbia, mișcare ce se va concretiza în ziarul„ Libertatea” (80 de ani) și în revista „Lumina” (80 de ani în 2027).
Este important să promovăm evenimente, nume și fapte culturale, personalități importante, voci care contribuie substanţial la formarea convingerilor în domeniul valorilor adevărate, al conştiinţei românești pretutindeni: Vasko Popa, Slavco Almăjan, Radu Flora, Ioan Baba, Aurora Rotariu Planianin, Nicu Ciobanu, Mariana Stratulat, Valentin Mic – toți fac parte din literatura Banatului sârbesc. Au fost și sunt promotori ai culturii românești din Voivodina.
Un alt exemplu de bune practici este colaborarea cu doamna profesoară Anca Cheaito, președinta Asociației „România Levant” – una dintre cele mai puternice voci ale identității românești din diaspora libaneză – (doamna este în sine o instituție, prin amploarea activităților); am realizat, în mai multe rânduri, spații culturale virtuale de întâlnire, atât în evenimentele prilejuite de edițiile Festivalului (online) „Primăvara românească, pretutindeni” (organizator profesoara Marina Luiza Cristea – cât și prin dialogurile din emisiunile noastre „Văzul inimii”, București, România și „Orient românesc” – Beirut, Liban). În publicațiile din România și din Liban ne-am acordat reciproc spații consistente pentru eseuri, interviuri și cronici. Cultura a devenit, iată o punte între civilizații, un spațiu de întâlnire și împărtășire unde se exprimă diferitele fațete ale identității.
Articolul integral îl puteți citi în numărul din 22 august 2026
Evelyne Croitoru
