Sunt oameni pe care îi remarci prin ceea ce spun și oameni care lasă o amprentă prin ceea ce fac. Teodora Anca face parte din cea de-a doua categorie. Discretă, atentă la ceea ce se petrece în jurul ei și mereu dornică să descopere ceva nou, Teodora și-a construit universul din studii, muzică, călătorii și numeroase preocupări. Dintre toate, însă, există o pasiune care i-a cucerit inima și care, încetul cu încetul, a devenit un mod aparte de a privi lumea: fotografia.
Povestea ei începe la Petrovasâla, locul în care s-a născut și a crescut și care a contribuit la conturarea unei bune părți din personalitatea sa. Aici și-a petrecut copilăria, alături de familie, într-un mediu în care două limbi și două culturi s-au întâlnit firesc. Provenind dintr-o familie mixtă, cu tată român și mamă sârbă, Teodora a crescut vorbind ambele limbi, pe care le folosește și astăzi cu aceeași naturalețe.
A absolvit Școala Elementară „1 Mai” din satul natal, după care și-a continuat studiile în limba română la Liceul „Borislav Petrov Braca” din Vârșeț. Mai târziu, drumul său a dus-o la Belgrad, unde studiază Psihologia în cadrul Facultății de Media și Comunicare a Universității Singidunum. Din toamnă, Teodora își propune să înceapă un nou capitol al vieții sale și să se mute la Timișoara, oraș de care s-a atașat și care o atrage inclusiv prin numeroasele locuri ce merită descoperite și, desigur, surprinse prin obiectiv.
În paralel cu școala și facultatea, Teodora și-a făcut întotdeauna timp și pentru alte pasiuni. Timp de șase ani, a urmat cursurile Școlii de Muzică „Josif Marinković” din Vârșeț, unde a studiat vioara. Muzica i-a cultivat răbdarea și sensibilitatea, două însușiri care aveau să se regăsească, mai târziu, și în felul în care privește fotografia.
Cei care o cunosc o descriu, de cele mai multe ori, drept o persoană tăcută. Nu este cea care caută să atragă atenția asupra ei, ci mai degrabă cea care observă, ascultă și încearcă să înțeleagă. Iar atunci când cineva are nevoie de ajutor, nu ezită să îl ofere. Poate tocmai această latură a personalității sale, împreună cu dorința de a-i înțelege pe cei din jur, au făcut ca alegerea psihologiei să vină firesc.
Există însă un alt mod prin care Teodora observă oamenii și lumea din jurul ei, unul care nu are întotdeauna nevoie de cuvinte: fotografia. În spatele aparatului de fotografiat, firea sa atentă la detalii capătă o altă formă. Un gest, o privire, o rază de lumină, un peisaj sau o clipă aparent obișnuită pot deveni, prin obiectivul ei, imagini care merită păstrate.
O pasiune născută într-o lume care se oprise
În 2020, în toiul pandemiei, Teodora era încă elevă de liceu. La fel ca mulți alți tineri de vârsta ei, s-a trezit cu mult mai mult timp petrecut acasă și cu o lume care, aproape peste noapte, își schimbase ritmul. În loc să lase monotonia acelei perioade să o copleșească, a transformat timpul disponibil într-o ocazie de a descoperi și de a învăța.
A început să picteze și să croșeteze și și-a îndreptat atenția spre învățarea limbilor străine. Astăzi, pe lângă română și sârbă, vorbește engleză și italiană. Curiozitatea și dorința de a încerca mereu ceva nou au făcut ca acea perioadă dificilă să nu rămână doar una a restricțiilor, ci și una a descoperirilor personale.
Tot atunci a început să prindă contur și pasiunea sa pentru fotografie. La început, aparatul era îndreptat mai ales spre natură, iar păsările se numărau printre subiectele sale preferate. În liniștea neobișnuită a acelor luni, Teodora a început să observe mai atent lucrurile mici, detaliile care, într-o lume grăbită, trec adesea neobservate.
Odată cu ridicarea restricțiilor și revenirea posibilității de a călători, aparatul de fotografiat a devenit un însoțitor aproape nelipsit al drumurilor sale.
De altfel, două dintre pasiunile Teodorei, călătoriile și fotografia, merg de cele mai multe ori mână în mână. Atunci când descoperă un loc nou, aparatul de fotografiat este rareori lăsat acasă. Călătoriile îi oferă ocazia nu doar să cunoască locuri și peisaje noi, ci și să le păstreze prin intermediul imaginilor și să le surprindă din propria perspectivă. În felul acesta, fiecare drum lasă în urmă nu doar amintiri, ci și un mic jurnal vizual.
Pasiunea pentru fotografie este una pe care Teodora o împărtășește cu prietenul ei. Având același hobby, cei doi ies adesea împreună să fotografieze, se ajută și își împărtășesc experiențele din spatele aparatului. Fotografia a devenit astfel nu doar o preocupare individuală, ci și o activitate care îi apropie și pe care o pot descoperi și dezvolta împreună.
Fotografiile din călătorii nu sunt însă întotdeauna planificate. Teodora spune că, de cele mai multe ori, imaginile apar spontan. Uneori caută locuri estetice pe care și-ar dori să le fotografieze, dar preferă să pornească pur și simplu la plimbare și să surprindă ceea ce întâlnește în cale. Pentru ea, frumusețea poate fi găsită aproape oriunde, atât timp cât ești dispus să privești cu suficientă atenție.
Articolul integral îl puteți citi în numărul din 22 august 2026
Viktoria ERINA
