Crescut în satul Coștei, într-o familie profund implicată în viața culturală a comunității, Cristian Bălăgean reprezintă generația tânără care îmbină respectul pentru tradiție cu pasiunea pentru cercetarea trecutului. De la participarea, încă din copilărie, la activitățile Societății Cultural-Artistice „Mihai Eminescu”, până la studiile de istorie și orientarea spre arheologie, parcursul său este strâns legat de dorința de a descoperi, înțelege și valorifica patrimoniul locurilor natale. Absolvent al Facultății de Litere, Istorie, Filosofie și Teologie din cadrul Universității de Vest din Timișoara, Cristian Bălăgean și-a concentrat cercetările asupra istoriei și arheologiei Banatului, acordând o atenție deosebită zonei Vârșețului și satului său natal. Implicat în realizarea „Monografiei ilustrate a Coșteiului” și autor al unor articole dedicate patrimoniului local, el își propune să aducă istoria mai aproape de public și să contribuie la păstrarea memoriei comunității pentru generațiile viitoare.
În interviul care urmează, aflăm cum s-a născut pasiunea sa pentru istorie și arheologie, ce înseamnă munca de cercetare pentru un tânăr arheolog și care sunt planurile sale de viitor în explorarea și promovarea patrimoniului cultural și istoric al Banatului.
Cristian, ai crescut la Coștei, într-o familie în care implicarea în viața culturală a satului și păstrarea tradițiilor au fost mereu importante. Cât de mult te-a format acest mediu familial și ce influență au avut asupra ta, încă din copilărie, exemplul părinților și apropierea de activitatea culturală a satului natal?
M-a format foarte mult. Am crescut într-un mediu în care cultura, tradiția și istoria satului nu erau doar lucruri despre care se vorbea, ci făceau parte din viața de zi cu zi. Exemplul părinților mei m-a făcut să înțeleg încă de mic că fiecare generație are responsabilitatea de a păstra și transmite mai departe ceea ce a primit de la cei dinaintea ei. Cred că de aici a pornit și interesul meu pentru istoria și patrimoniul locului.
De mic ai fost implicat în activitățile Societății Cultural-Artistice „Mihai Eminescu”. Care sunt primele amintiri legate de această perioadă?
Primele amintiri sunt legate de repetiții, spectacole și de oamenii pe care îi vedeam permanent implicați în activitățile societății. Pentru mine, era un mod foarte frumos de a petrece timpul și, în același timp, de a învăța despre tradițiile comunității. Prima dată am participat ca dansator la jubileul de 100 de ani de la înființarea fanfarei din Coștei, iar pe parcurs, la mai multe festivaluri și manifestări, atât în țară, cât și în străinătate. Privind acum în urmă, îmi dau seama că acele experiențe au avut un rol important în formarea mea.
Ai participat la mai multe secții ale societății, de la folclor la teatru. Ce activitate ți-a fost cea mai apropiată și de ce?
Dintre toate activitățile, cel mai aproape de suflet mi-a fost teatrul, mai ales partea de scenografie, lumini și regie tehnică. Îmi place să mă ocup de tot ce se întâmplă în spatele scenei și să contribui la realizarea unui spectacol. Bineînțeles, îmi plac și folclorul și corul, pentru că ne păstrează tradițiile și ne aduc împreună. Fiecare activitate are frumusețea ei, dar teatrul mi-a oferit cele mai multe satisfacții și posibilitatea de a-mi pune în practică ideile.
La spectacolele de teatru te-ai ocupat și de scenografie. Cum ai descoperit această latură creativă și ce îți place la munca din spatele scenei?
Am descoperit-o treptat, prin participarea la spectacole. Mi-am dat seama că și ceea ce se află în spatele scenei este foarte important pentru atmosfera unui spectacol. Îmi place faptul că prin scenografie poți transforma un spațiu și îl poți face să transmită o anumită epocă, poveste sau stare. Este o parte mai puțin vizibilă, dar esențială.
Tatăl tău, Viorel Bălăgean, a fost implicat activ în viața satului, ca președinte al societății și primar al Coșteului. În ce măsură exemplul său ți-a influențat preocupările și legătura cu comunitatea?
Exemplul tatălui meu a avut o influență foarte mare asupra mea. Am văzut de mic ce înseamnă să te implici în comunitate și să încerci să faci ceva pentru locul din care provii. Cred că această apropiere de oameni și de problemele comunității m-a făcut să privesc istoria satului nu doar ca pe un domeniu de studiu, ci ca pe ceva care trebuie cunoscut și valorificat.
Ai ales să studiezi la Facultatea de Litere, Istorie, Filosofie și Teologie a Universității de Vest din Timișoara. De ce ai ales istoria și când ai simțit că acesta este domeniul în care vrei să mergi mai departe?
Interesul pentru istorie a existat de mai mult timp, dar în perioada facultății am înțeles că este domeniul în care vreau să mă dezvolt. M-a atras posibilitatea de a cerceta trecutul și de a descoperi lucruri care nu sunt întotdeauna cunoscute. Mai ales istoria locală m-a făcut să înțeleg că uneori cele mai interesante povești se află chiar în locurile în care am crescut.
În timpul facultății te-ai orientat tot mai mult spre arheologie. Ce te-a atras cel mai mult la acest domeniu?
Cred că încă de mic am avut o pasiune pentru arheologie și am fost atras de ideea de a descoperi lucruri despre trecut. Totuși, în anul întâi de facultate, odată cu prima practică arheologică, am descoperit că această pasiune este și mai mare decât credeam. Mi-am dat seama cât de interesant este să descoperi concret trecutul, nu doar prin documente, ci și prin obiecte, vestigii și urmele lăsate de oamenii care au trăit înaintea noastră. Experiența de pe teren m-a apropiat și mai mult de acest domeniu și mi-a arătat că arheologia îmbină foarte frumos istoria, cercetarea și munca practică.
Tema lucrării tale de licență este legată de sarmații din zona Vârșețului. De ce ai ales tocmai această temă și ce ai descoperit în timpul cercetării?
Am ales această temă pentru că zona Vârșețului este foarte interesantă din punct de vedere istoric și arheologic și, în același timp, este foarte apropiată de spațiul în care am crescut. Sarmații reprezintă o populație importantă pentru înțelegerea perioadei antice, iar cercetarea lor mi-a oferit posibilitatea de a privi istoria regiunii dintr-o perspectivă mai largă. Un lucru care a făcut această temă și mai apropiată de mine a fost faptul că am reușit să identific personal câteva situri arheologice în hotarul satului meu natal, Coștei. Această experiență mi-a stârnit și mai mult interesul pentru cercetarea trecutului locurilor de care mă leagă amintiri și m-a făcut să înțeleg cât de multe lucruri se pot ascunde chiar în apropierea noastră. În timpul cercetării, am realizat cât de multe informații pot fi descoperite prin corelarea izvoarelor istorice cu materialul arheologic.
Cât de bogată este, din punct de vedere arheologic, zona Vârșețului și cât de multe lucruri mai sunt încă de cercetat?
Zona Vârșețului este foarte bogată din punct de vedere arheologic, cu urme care datează din mai multe perioade istorice, începând cu preistoria, când au existat comunități umane încă din cele mai vechi timpuri, continuând cu antichitatea, reprezentată de diferite populații care au locuit sau au trecut prin această regiune, și până la Evul Mediu, când zona a continuat să aibă o importanță istorică deosebită. Ceea ce cunoaștem în prezent reprezintă doar o parte din ceea ce poate fi descoperit. Cred că mai există foarte multe lucruri care trebuie cercetate, documentate și puse în legătură cu descoperirile din regiunile învecinate.
Articolul integral îl puteți citi în numărul din 14 noiembrie 2026
Denis STRATULAT
