Ziua de 19 noiembrie, în care ne-a părăsit istoricul și criticul literar timișorean Cornel Ungureanu, a îndoliat lumea culturală românească. Doctor în literatura română şi comparată, cu peste 2.000 de articole publicate în presa culturală, considerat unul dintre criticii literari de avengură din România, un reper în domeniul istoriei literare și un model pentru mulți dintre studenții și doctoranzii Facultății de Litere a Universității de Vest din Timișoara, Cornel Ungureanu a fost un intelectual de marcă, care a știut să transforme lectura într-o formă de cartografiere a lumii și literatura într-un spațiu de dialog.
Născut la Lugoj, pe 3 august 1943, Cornel Ungureanu a avut un parcurs profesional remarcabil: referent literar la Teatrul de Stat din Timişoara, director al Teatrului Naţional Timişoara, redactor şi redactor-şef adjunct al revistei ,,Orizont”, preşedinte al Filialei Uniunii Scriitorilor din Banat, conferenţiar la Facultatea de Arte, secţia Teatru, Universitatea de Vest Timişoara şi profesor universitar de literatură română la Facultatea de Litere, Universitatea de Vest Timişoara. Secţiunea Volume publicate ocupă o parte foarte mare a fişei sale biografice. Printre aceste volume se numără: ,,La umbra cărţilor în floare”, o panoramă a foiletonului critic românesc (Editura Facla, 1975), ,,Imediata noastră apropiere”, vol. I, documentar privind locul Banatului în literatura română, Editura Facla, 1980) şi vol. II (1990), ,,La Vest de Eden, O introducere în literatura exilului”, vol. I (Editura Amarcord, 1995) şi vol. II (2001), ,,Mircea Eliade şi literatura exilului” (Editura Viitorul Românesc, 1995), ,,Europa Centrală. Nevroze, dileme, utopii” (Editura Polirom 1997) şi ,,Europa Centrală. Memorie, paradis, apocalipsă” (Ed. Polirom, 1998) – volume scrise împreună cu Adriana Babeţi; ,,Despre regi, saltimbanci şi maimuţe”, un jurnal al vieţii literare/teatrale timişorene (Editura Marineasa, 2001), ,,Mitteleuropa periferiilor”, studii de literatură comparată şi o redefinire a conceptului de Europa Centrală (Editura Polirom, 2002), ,,Geografia literară” (Editura Universităţii de Vest, 2002), ,,O istorie secretă a literaturii române”, carte care introduce pentru prima dată în studiul istoriei literare geopolitica (Editura AULA, 2007), ,,Literatura Banatului. Istorie, personalităţi, contexte” (Editura Brumar, 2015); ,,Dialoguri” (Editura Brumar, 2001).
Interviul acordat revistei de literatură, artă și cultură transfrontalieră Lumina, publicat în numărul 7–9/2023, ne-a oferit prilejul de a-l descoperi pe Cornel Ungureanu dincolo de solemnitatea amfiteatrului – ca pe un interlocutor cald, generos și profund atașat de lumea literară pe care a slujit-o. Ne-a vorbit despre drumul său către carte, lectură și Litere, despre alegerea criticii literare și despre cărțile formatoare, precum și despre alte teme care i-au definit cariera și viziunea asupra culturii.
La întrebarea care este puterea criticii literare astăzi, ne-a răspuns: ,,Mai mică decât în secolul trecut. Mult mai mică. Multe edituri, foarte multe cărţi, cine le citeşte? Cum le citeşte? Fiindcă totul se deplaseză pe imagine, nu cartea e pe primul plan. Lectura durează, filmul…mai puţin. Revistele de cultură nu mai au criticul de servici, care să citească tot – şi să selecteze. Dar poate? Şi dacă poate, cititorul publicaţiei îi dă atenţia cuvenită?”.
Marina KALKAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 48 din 29 noiembrie 2025
