Există locuri în lume care nu doar că te atrag, ci te și schimbă pentru totdeauna. Islanda este una dintre aceste insule neîmblânzite. Când am păşit pe pământul ei, am avut senzația că merg pe suprafața unei alte planete îndepărtate, acolo unde plăcile tectonice se depărtează într-un dans tăcut, dar puternic. Această țară a focului și gheții este un spectacol al asprimii și al frumuseții divine, într-un echilibru perfect. Nu e de mirare că aici se pregătesc astronauții pentru misiuni lunare, și nici că Jules Verne a văzut tocmai aici accesul în centrul Pământului. Cenușa vulcanului care, în 2010, a paralizat traficul aerian mondial este doar un puternic memento al adevăratului stapân al acestor locuri.
Prima mea oprire a fost aeroportul din Keflavík, poarta spre necunoscut, de unde drumul m-a purtat spre Reykjavík, cea mai nordică capitală din lume. Pe măsură ce ne apropiam de Reykjavík, am înţeles mai bine că aici viața curge după propriile reguli nescrise. Casele sunt vopsite în culori vesele și vii, ca și cum ar sfida cerul mereu cenușiu, iernile lungi și întunecate. Ferestrele mari par să prindă fiecare rază de lumină, iar cele mici, abia vizibile, vorbesc despre puterea neîmblânzită a vântului, care, credeți-mă, este mult mai neplăcut decât orice temperatură scăzută. De aceea mi-a rămas întipărită în minte fraza amuzantă de pe tricouri: „Dacă nu-ți place vremea, așteaptă cinci minute”. Aşa a şi fost – după o ploaie torențială, soarele a străpuns norii și apoi – de la capăt.
În Islanda, din cauza preţurilor, zâmbetul vostru poate îngheţa înainte de a apuca să zâmbiţi. O pizza – douăzeci de euro, o bere – șapte, o cafea – cinci… Pot spune fără ezitare, după ce am vizitat Elveția și Liechtenstein, că Islanda este cu adevărat cea mai scumpă țară din Europa. Într-o cafenea, în timp ce încercam să mă încălzesc, după ce vântul mă biciuise, ospătărița amabilă, Megi, mi-a spus zâmbind că pentru ei perioada din mai până în octombrie este ideală. Iarna, cu doar patru ore de lumină pe zi, căldura casei e singurul refugiu. Am aflat de la ea că întreaga insulă se încălzeşte cu energie geotermală. În practică, aceasta înseamnă că în Islanda nimeni nu plătește încălzirea. De curățenia apei de la robinet m-am convins singură – apa îmbuteliată a fost o cheltuială inutilă.
Text și fotografii: Senka D. Pavlović Čotrić
Articolul integral îl puteți citi în numărul 42 din 18 octombrie 2025
