Momentul istoric și semnificația spirituală a proclamării canonizării Sfintei Magdalena de la Mălainița continuă să fie subiect de discuție. Evenimentul, important nu doar pentru credincioșii ortodocși, ci și pentru relațiile spirituale și istorice dintre poporul român și cel sârb, a fost și prilejul unei primiri oficiale a delegației Vicariatului Ortodox Român al Timocului, din cadrul Episcopiei Daciei Felix, la sediul Patriarhiei Române din București.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a primit pe membrii delegației conduse de vicarul Boian Aleksandrović și a apreciat eforturile depuse pentru organizarea evenimentului religios de la Mălainița. Acesta a subliniat importanța demersurilor prin care evenimentul a devenit cunoscut unui public larg, atât prin intermediul mass-mediei, cât și prin participarea numeroasă a credincioșilor și a altor invitați prezenți în acea zi la Mălainița.
Cu acest prilej, șase clerici din cadrul Vicariatului Ortodox Român al Timocului au primit distincții și daruri din partea Patriarhului României, în semn de apreciere pentru implicarea lor în organizarea și buna desfășurare a proclamării locale a canonizării Sfintei Magdalena de la Mălainița.
Părintele Boian Aleksandrović, vicar al Timocului, a fost distins cu Ordinul „Credință și Comuniune” pentru clerici. De asemenea, Ordinul „Sfântul Ioan Gură de Aur” a fost acordat clericilor Antonie Isac, Petru Hogea, Anton Ghera, Florin Petru Papava și Doru Ovidiu Ursu.
Vorbind despre semnificația acestei sfinte, Patriarhul Daniel a evidențiat rolul său în apropierea spirituală a celor două popoare:
„Această sfântă, după cum se știe, a avut tată sârb și mamă româncă. De aceea, este o rugătoare atât pentru poporul român, cât și pentru poporul sârb. Sfinții, cu adevărat, adună, nu dezbină popoarele.”
Cuvintele Patriarhului au subliniat faptul că sfinții îi adună pe oameni, nu îi dezbină, și au conferit întâlnirii o dimensiune spirituală și simbolică aparte.
Patriarhul Daniel a extins apoi perspectiva asupra contextului istoric al creștinismului din estul Serbiei, amintind rădăcinile creștine străvechi ale acestei regiuni și legătura lor cu istoria orașului Naissus, actualul Niš, locul nașterii Sfântului Împărat Constantin cel Mare.
„Avem, așadar, o misiune frumoasă: aceea de a mărturisi continuitatea, în zona respectivă, a creștinismului, care datează acolo încă din secolele al III-lea și al IV-lea, pentru că în acele părți s-a născut, în orașul Naissus, Sfântul Împărat Constantin cel Mare. Astăzi, orașul se numește Niš, în Serbia, dar sârbii au venit mai târziu în zona respectivă, în secolul al VII-lea, și s-au creștinat în secolul al IX-lea, ceea ce înseamnă că, înaintea lor, populația creștină prezentă acolo în număr mare a fost daco-romană. (…) În această zonă s-a născut, în secolul al XI-lea, Sfânta Cuvioasă Parascheva…”
Din această intervenție reies cunoașterea contextului istoric de către Patriarhul Daniel și înțelegerea complexității realităților spirituale și identitare din estul Serbiei. Referirea la continuitatea creștinismului în această parte a Balcanilor a evidențiat importanța păstrării memoriei istorice și a legăturilor care depășesc granițele statelor de astăzi.
În numele delegației, vicarul Boian Aleksandrović i-a mulțumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru primire și pentru sprijinul acordat comunității românești din Valea Timocului.
„Este o mare bucurie pentru noi și, în același timp, o mare susținere și încurajare, pentru că noi suntem într-o zonă în care se află comunitatea istorică românească. În comunitățile istorice, ca de obicei, există multe probleme legate de crizele de identitate și de forțele de asimilare, împotriva cărora trebuie să existăm, să rezistăm și să lucrăm. De aceea, atunci când facem o vizită la Patriarhia noastră, aceasta reprezintă un mare impuls și o mare încurajare pentru noi toți. De această dată, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel ne-a dăruit câteva ordine și distincții, pentru care suntem foarte recunoscători. Putem spune în mod deschis ceea ce este adevărat și ceea ce trebuie să se știe: mulțumită Bisericii Ortodoxe Române și Preafericirii Sale, noi mai existăm ca români acolo. Fără jurisdicția Bisericii noastre, fără susținerea Patriarhiei, noi nu am fi putut exista ca români. Aceasta este o mare bucurie pentru noi și o mare încurajare, ca să putem continua să mergem mai departe”.
Vicarul Boian Aleksandrović a evidențiat faptul că sprijinul Bisericii Ortodoxe Române este esențial. Vizita la Patriarhie, a subliniat acesta, aduce un plus de încredere și încurajare pentru continuarea activității dedicate păstrării limbii, tradițiilor, credinței și conștiinței identitare.
Primirea de la București a depășit astfel cadrul unei întâlniri protocolare. Ea a reconfirmat importanța legăturilor spirituale dintre poporul român și cel sârb, precum și necesitatea păstrării identității istorice și culturale a românilor din estul Serbiei.
În acest context, proclamarea canonizării Sfintei Magdalena de la Mălainița capătă o semnificație și mai profundă: aceea a unui eveniment spiritual care amintește că sfințenia și credința pot deveni punți de înțelegere, comuniune și respect reciproc între popoare.
Articolul îl puteți citi în numărul din 17 octombrie 2026
Jasmina GLIŠIĆ
